Lipomul este cea mai frecventă tumoare benignă a ţesutului subcutanat. Se întâlneşte la ambele sexe, la 2,1% din populație. Lipomul este format din celule adipoase şi are mărime variabilă, fiind situat în hipoderm și se localizează frecvent la nivelul trunchiului sau gâtului, deși poate apărea oriunde la nivelul corpului.

De ce apar lipoamele?

Cauzele apariţiei nu sunt pe deplin înțelese, dar tendinţa de apariţie se moşteneşte.
O mică leziune poate duce la apariţia lipomului. Nu în ultimul rând, lipomul se poate asocia cu dislipidemie (modificări în metabolismul grăsimilor – trigliceride, colesterol), cu rezistenţa la insulină și cu diabetul zaharat de tip 2.

Caracteristicile lipomului

Lipomul de obicei este mic 1 – 3 cm (dar pot fi şi cazuri de peste 10 cm), nedureros, se simte chiar sub piele. Este mobil, are o consistenţă moale, gelatinoasă și rămâne mult timp de aceeaşi mărime sau creşte foarte lent. Pielea de acoperire este normală şi nu aderă la lipom.

Forme clinice

Lipomul solitar – lipom unic, cu diferite localizări şi dimensiuni. Din punct de vedere histopatologic se descriu angiolipoame și hibernoame;
Lipomul multiplu – număr crescut de lipoame, apărute odată sau succesiv. Ele pot fi idiopatice (nu se cunoaşte cauza) sau secundare. Cele secundare pot apărea după naştere, slăbire rapidă, puseu de reumatism acut, traumatisme sau se pot asocia cu hipercolesterolemia;
Lipomatozele – lipoame multiple dispuse simetric, asociate cu diverse sindroame.
Adenolipomatoza cervicala (ceafa de bizon) – cu depuneri de grăsime pe părţile laterale ale gâtului, sub bărbie şi ceafă. Mai pot fi depuneri de grăsime şi în partea superioară a trunchiului, precum şi lipoame izolate în alte regiuni ale corpului. În multe cazuri se asociază cu obezitate. E mai frecventă la bărbaţi;
Boala Dercum (neurolipomatoza dureroasă) – obezitate asociată cu mase grăsoase subcutanate, dureroase spontan şi la palpare. Aceste mase adipoase pot fi prezente în orice zonă a corpului, cu excepţia feţei, gâtului, mâinilor, picioarelor şi spaţiilor interarticulare. Apare de obicei la femeile obeze în preajma menopauzei.
Metode de diagnostic

Diagnosticul se stabileşte în general pe baza aspectului clinic. Rareori e necesară o ecografie de părţi moi. Examenul histopatologic pune diagnosticul de certitudine şi se face din piesa de excizie sau biopsie-aspiraţie dacă se suspectează o altă natură a formaţiunii tumorale.

Diagnosticul diferenţial se face cu:

chistul sebaceu/epidermoid;
adenopatiile – ganglioni măriţi;
neurofibromatoza – afecţiune în care apar formaţiuni tumorale cutanate superficiale şi profunde (neurofibroame), alături de pete maronii de culoarea cafelei cu lapte, precum şi manifestări neurologice, viscerale, osoase, oculare;
metastaze subcutanate;
paniculite – inflamaţii ale ţesutului subcutanat.
Evoluţie și prognostic
Lipoamele sunt tumori benigne, fără risc de cancerizare.
Nu se cunoaşte un tratament pentru prevenirea apariţiei lipoamelor sau pentru prevenirea creşterii lor.
Pot creşte în dimensiuni, pot deveni dureroase sau sensibile, pot interveni în mişcare sau în funcţionalitatea locului respectiv, cazuri când e necesară eliminarea lor.
Tratament

În general lipomul nu necesită un anumit tratament. Fiind o tumoră fără risc de cancerizare nu trebuie înlăturat. Se are în vedere eliminarea lipomului atunci când devine dureros, creşte în mărime, devine neplăcut estetic sau deranjează.
Lipomul se poate elimina prin următoarele metode:

excizie chirurgicală cu îndepărtarea lipomului şi sutură;
lipoaspiraţie – extragerea depozitelor de grăsime cu ajutorul unor canule speciale, prin mici incizii care nu lasă cicatrici vizibile;
lipoliză – injectarea la nivelul lipomului a unor substanţe ce conţin fosfatidilcolină, care duc la dizolvarea adipocitelor în câteva saptămâni;
există şi lipoliza cu laser sau ultrasunete cu aplicabilitate în cadrul depozitelor grăsoase localizate, dar mai puţin în cazul lipoamelor.